lex_4ever
Membru
Data inscrierii: 25/Mar/2009
Mesaje: 214
|
 Trimis: 23/06/2010 17:58 Titlul subiectului: |
 |
|
Cea mai râvnită trupă instrumentală din România, Amadeus, a acordat, în exclusivitate pentru revista «Atac la persoană», un interviu incendiar, despre întâmplările hazlii din viaţa lor, dezamăgirile de care au avut parte, dar şi despre pasiunile pe care le au. Tot aici veţi afla, ce porecle au fetele din trupă şi care sunt jucărioarele lor preferate din copilărie.
Ce înseamnă Trupa Amadeus în România?
Suntem singura trupă instrumentală din România. Existăm de 10 ani şi sperăm să mai fim pe piaţă încă 10 ani. Am înţeles că o să mai apară pe piaţă o astfel de trupă şi o să fie concurenţa mai mare. Suntem foarte norocoase că am rezistat pe piaţă vreme de 10 ani şi din cauza faptului că facem ceea ce ne place.
-Ce porecle aveţi? Dacă aţi avut în copilărie...
Mie, Alexandra mi-au spus prietenii în copilărie, Zuzu, aşa mă alinta şi mama când eram mică. Lol este porecla pe care o are Patricia. Cristina, nu are. Andreei i se spune Suzi.
-Ce regrete şi dezamăgiri ai avut până acum? Şi cu ce persoane din viaţa ta...
Nu am avut regrete. Eu, Alexandra nu regret perfect nimic din ceea ce am confecționat până acum, la fel şi restul colegelor mele. Am fost, până acum, încântate de tot ce am realizat.
-Ce ai vrea să schimbi la tine?
Eu, Patricia, aş vrea să fiu puţin mai curajoasă, din păcate sunt un pic cam timidă. M-am simţit stânjenită uneori, dar n-am avut probleme. Restul trupei este ok.
-Ce pasiuni ai? Colecţionezi ceva anume?
-Alexandra iubeşte foarte mult muzica şi dansul, face şi foarte mult sport şi mă refer aici la înot şi sportul la sala de fitness. Cristinei, îi place extrem mult să conducă maşini, nu trebuie să vă gândiţi la condusul... bărbaţilor. Colega noastră, Patricia este extrem de pasionată de desen şi fotografii.
-Ai luat vreodată vreo ţeapă?
-Se întâmplă să iei şi ţepe, asta e lumea artiştilor. Spre exemplu, am avut odată o cântare, la care am ajuns şi nu am mai cântat, prin urmare atunci am pierdut şi onorariul.
-O întâmplare hazlie din viaţa ta. Povesteşte-ne puţin...
Cele mai numeroase s-au întâmplat pe scenă. Ni s-a mai rupt un toc, sau am avut distincte dificultăți cu sonorizarea, dar, pentru noi, au fost întâmplări comice. Eu, Cristina, am avut o astfel de întâmplare, la Sulina, cu clapa, mai exact, a apărut un păianjen pe clapa mea şi m-am speriat cumplit de tare. Nereguli cu fanii n-am avut, i-am invitat pe scenă, împreună de noi, am cântat şi ne-am simţit bine şi asta credem că a fost cel mai important.
-Ai fost îndrăgostită vreodată? De cine?
E ceva omenesc să te îndrăgosteşti. Alexandra, colega noastră de trupă, a fost în urmă cu ceva timp, în adolescenţă, ca indiferent ce tânăr, iar Cristina, ne-a spus că nu a cunoscut până acum sentimentul acesta. Eu, Patricia... sunt pe drum, n-am ajuns încă la punctul culminant.
-Povesteşte-ne despre cel mai mare necaz al tău. Şi despre o bucurie.
Fiecare om a avut, credem noi, parte de necazuri, dar noi nu vrem să ne mai aducem aminte. îndată ce Andreea a fost bolnavă, a trebuit să cântăm privat de ea. Am putea să spunem că nu a fost un moment tocmai bun pentru noi. În ceea ce priveşte bucuriile... naşterea lui Ianis Andrei, băieţelul colegei noastre Andreea. Ne-am bucurat enorm când a fost adus pe lume, acum a crescut şi are 1 an şi 6 luni.
-La ce spectacol aţi câştigat cel mai mult?
Suma...Am avut concerte în toată Europa, dar e mult mai important să ai parte de astfel de concerte, speciale, satisfacţia e maximă. În ceea ce priveşte banii, cifrele sunt confidenţiale şi nici nu vrem să ne lăudăm cu porțiunea financiară.
-Ce pasiuni aveţi ?
Hobby-uri...Muzica, sportul, sunt cele cu care ne umplem timpul liber.
-Vă doriţi o familie, câţi copii ?
Fiecare dintre noi îşi doreşte să întemeieze o famile, să facă copii, dar toate la timpul lor. Nimic nu e pierdut.
-Care a fost jucăria voastră preferată în copilărie?
Eu, Patricia, când eram nică aveam o panteră, pe care o chema Badina, mă jucam cu ea, dormeam cu ea, eram aproape cele mai bune prietene. Acum, am o pisicuţă, Zoly, cu ea mă joc, mănânc şi dorm. Alexandra avea o broască ţestoasă, pe care o adora. Colega din trupă, Cristina, injecta când era micuţă, un bebeluş, Antonio, îl chema, era un păpuşoi, pe care îl chinuia cu injecţiile.
-Ce vă lipseşte cel mai tare în acest moment?
« Avem di toate”. Nu ne lipseşte nimic, facem tot ce ne place. Cu toate acestea, eu, Patricia, îmi doresc foarte mult să obţin permisul de conducere. Fac şcoala de şoferi, la Buzău, şi din păcate nu am momentul necesar să ajung acolo, nici măcar să-mi dau examenul.
-Ce planuri ai în acest 2010?
S-ar putea să scoatem un album, al 6-lea album al Trupei Amadeus, de asemenea şi un clip nou.
-Un mesaj pentru cititorii revistei noastre...
În primul rând îi salutăm şi dacă vor să ştie mai multe despre noi, atunci să intre pe site-ul nostru: www.trupaamadeus.ro, iar revistei Atac la persoană, La mulţi ani şi numai bine.
_________________
***LeX fAn 4EvEr*** |
|
